Stau în faţa unei foi albe. E o foaie virtuală, dar spaţiul imens, alb e la fel de înspăimântător ca cel al foii din caietul ce aşteaptă să fie umplut cu ceva. Cu orice. Frica umană în faţa foii albe de hârtie e frica de a fi creativ. Şcolărească sau nu, ideea merge aplicată în toate domeniile: frica pictorului de pânză, a muzicianului de linişte, a bucătarului de condimente, a fermierului de pământ, a pescarului de vânt. E vorba de un proces simplu: decât să-mi trăiesc spaimele în faţa foii, pânzei, liniştii apăsătoare, opţiunilor infinite de a amesteca nişte condimente şi aşa mai departe, mai bine fac altceva. Orice altceva. Relaţia dintre amânare şi exprimarea creativităţii e direct proporţională cu frica de marele proiect din capul nostru. Cu cât ne imaginăm ceva mai „Wow!”, cu atât vom amâna mai mult, de frică, şi ne vom îndepărta mai mult de noi, cei creativi.
Ce putem face în acest caz?
Putem lăsa la o parte presiunea „Marelui Proiect” din minţile noastre şi face ceva mai simplu, care să ne trezească acea creativitate firească, naturală, ce curge fără a avea nevoie de un control exagerat. Pentru că aceea nu e creativitate, e management. Iar managementul vine abia după ce ne lăsăm să fim creativi. Înainte câştigă fără luptă, pentru că aşa e el: conduce.
M-am gândit la 6 lucruri pe care oricine îşi doreşte le poate face zilnic sau periodic pentru a-şi accesa creativitatea. Am ales lucruri simple, citite, probate, bifate ca având efect. Pentru toate e nevoie să fim hotărâţi şi motivaţi, să avem răbdare şi să nu ne aşteptăm ca după o zi sau o săptămână în care bifăm două, trei din cele de mai jos să ne transformăm în ştiu eu ce genii creative. Relaţia omului cu propria creativitatea e una foarte intimă şi cere răbdare şi disponibilitate de a o construi treptat.
1. Dacă vine curiozitatea şi te ia de mână, nu-i da un pumn în faţă
Riscul e să nu mai vină curând, că nimănui nu-i place să fie pocnit în mod repetat. Curiozitatea e acel ceva care te zgândăre în stomac la vederea unui afiş cu filmul nou, la întâlnirea cu un vechi prieten pe stradă sau la gândul că ai putea pleca în seara asta singur într-o excursie scurtă. Pumnul e faza aia cu n-am bani, n-am timp acum să ies la o cafea sau nu e momentul pentru o excursie şi oricum nu pot să plec singur. E firesc, suntem oameni ocupaţi cu toţii şi traiul postmodern ne mănâncă toate resursele: şi alea financiare, şi alea interioare. Dar curiozitatea asta de copil le poate aduce la loc înmiit. Nu trebuie să-ţi dai viaţa peste cap şi să nu-ţi mai respecţi deadline-urile, ci doar să vezi ce te stârneşte şi să te duci într-acolo. Azi un pic, mâine un pic.
2. Scrie trei pagini în fiecare dimineaţă, timp de minim trei luni
Indiferent de profesia ta, să-ţi îngădui acest exerciţiu şi să te ţii de el poate face minuni pentru blocajele tale creative. Lucrurile se întâmplă în felul următor: scriind imediat după ce te trezeşti, mecanismele tale de apărare care funcţionează la maximum în timpul zilei sunt pe modul battery low. În plus, faptul că ai garanţia că acele pagini îţi aparţin numai ţie îţi dă voie să laşi acolo toate cele de care ai sau nu ai nevoie, fără cenzură. La început te păcăleşti, încerci să scrii frumos, poetic, cu bla-bla. Apoi te saturi şi îţi zici că n-ai nevoie de asta. Dacă treci de punct şi mergi mai departe o să te întâlneşti cu o jumătate de oră în care vei da drumul unor dicteuri automate eliberatoare. Laşi pe foaie tot ce te macină, te nemulţumeşte sau îţi face plăcere şi vrei să se întâmple. Regula e că nu există nicio regulă în afară de a umple trei pagini în fiecare dimineaţă. Apoi le laşi acolo, să dospească. Şi după trei luni te apuci să citeşti tot ce ai scris. Ce se întâmplă în cele trei luni? Creezi spaţiu. Ce vei face cu ce vei descoperi citind la urmă? Vei înţelege de ce ai scos afară toate cele şi ce vrei să pui în loc. De cele mai multe ori e vorba de o răsturnare de valori în favoarea creativităţii tale mocnite.
3. Joacă-te în fiecare dimineaţă „Cum ar fi dacă aş fi?”
În fiecare dimineaţă, timp de… alegi tu perioada, imaginează-ţi cum ar fi dacă ai fi altceva decât eşti. Pilot, fizician, pictor, medic, preot, cerşetor, profesor, grădinar, dansator, barman şi lista poate continua la nesfârşit. Ţine de tine şi de creativitatea ta cu ce o umpli. Ştiu că nu e cel mai confortabil exerciţiu, dar vei descoperi o sursă de idei care îţi vor readuce partea creativă undeva mai în faţa ochilor. Provocându-te să experimentezi mai multe roluri, te provoci să te vezi pe tine din mai multe unghiuri diferite (la care nu te-ai fi gândit în timp ce şeful îţi cerea proiectul amânat trei săptămâni) şi astfel să te deschizi creativităţii şi viziunilor tale despre lume.
4. Ascultă un cântec sau un album
Noi toţi suntem suprastimulaţi de muzică şi ne place. Ajungem acasă, pornim YouTube-ul, că e prea linişte. Gătim ceva bun de dimineaţă, dăm drumul la Radio Paradise, că muzica de-acolo nu-i de dat la o parte. Muzica face parte din fiecare zi a noastră. Acasă, pe stradă, în autobuz, o ascultăm pentru că ne face bine. Dar ca să ne stimuleze cu adevărat partea creativă a creierului e nevoie să nu facem altceva când o ascultăm. Când am citit prima dată de exerciţiul ăsta în cartea Cum să eliberezi artistul din tine? Calea artistului către o creativitate superioară, de Julia Cameron, am fost un pic sceptică. Îl vedeam ca pe un exerciţiu uşor forţat, ca pe multe altele propuse de ea, dar am decis să-l fac. Am ales albumul Division Bell, m-am aşezat în pat, am închis ochii şi am stat acolo o oră. Ce s-a întâmplat în cazul meu a fost că în aceeaşi seară am scris un articol pe care îl amânam de vreo două luni, din varii motive.
5. Fă mişcare
Relaţia dintre activarea corporalităţii şi creativitate e iarăşi una foarte strânsă. Odată ce-i dai corpului şansa să-şi lase energiile să circule, şi el îţi va da ţie acces la acele pauze care se creează în timp ce faci sport. Fie că alegi exerciţii fizice uşoare pe care să le faci acasă, fie înot, hiking, mers cu bicicleta sau chiar pe jos, pauzele dintre gânduri apar garantat şi de acolo pot răsări idei pe care se poate construi ceva. În timpul exerciţiilor fizice se eliberează endorfine, de unde şi starea de bine aferentă. Tot atunci creierul primeşte mai mult oxigen, motiv pentru care şansele de a se descurca mai bine la sarcini cognitive ulterioare creşte considerabil.
6. Kill the perfectionist
Să ne înţelegem de la început: avem nevoie de finisare, dar trebuie să avem ce finisa. Perfecţioniştii din noi nu ne lasă să începem un proiect, fie el unul mic, pe motiv că nu suntem încă pregătiţi. Dacă decidem totuşi să ne apucăm de treabă, ne pierdem în detalii minore, care ne ţin pe loc şi nu ne dau voie să descoperim lucruri interesante. Pentru omuleţii nemulţumiţi care trăiesc în minţile noastre nu există final. Mereu mai e ceva de făcut ca să fie bine. Toate acestea ţin creativitatea sub papuc, la propriu. Eu mi-o pot imagina, săraca, încercând să iasă de acolo, tot timpul încrezătoare şi zâmbitoare, dar călcată întruna de tot felul de frici care nu-şi au locul şi timpul când e ea prezentă.
Creativitatea nu e supusul nostru, de aici cred că ar trebui să începem dacă ne dorim o relaţie mai productivă cu ea. Ea apare atunci când suntem mulţumiţi şi nu considerăm că ni se cuvine să ne iasă ceva datorită inteligenţei, muncii, perfecţionismului nostru. Creativitatea nu se înţelege deloc cu frica. Nu înseamnă că nu pot merge în paralel una lângă cealaltă, cu noi între ele. Dar dacă vrem să iasă ceva, e necesar să-i luăm fricii înapoi dreptul la decizie. Şi să i-l dăm creativităţii. Nu pentru că avem putere şi vrem noi să hotărâm cine cât primeşte. Ci pentru că am crea o lume mai simplă, mai transparentă şi mai faină.
