De curând, cineva întreba pe un grup de cărți cum găsesc alții motivație pentru citit, unde și cum își contorizează numărul de pagini și dacă mai au alte sfaturi (de aplicații sau indicații) prin care să o ajute să-și motiveze cititul. Bineînțeles că reacțiile impulsive și adesea chiar răutăcioase nu au întârziat să apară. Sigur că îmi dau seama că experiența e diferită pentru toată lumea. Eu, de exemplu, încerc să citesc în fiecare zi și în ultimii 2-3 ani asta mi-a ieșit foarte bine. Însă nu toți cititorii citesc în fiecare zi, fiecare are ritmul său și asta mi se pare în regulă și respectabil. Cred că unele persoane au răspuns și dintr-un simț obișnuit de relaționare: atunci când răspunzi la ceva, pur și simplu îți folosești experiențele pentru a înțelege/empatiza (sau nu) și atunci spui cum faci tu lucrurile, cum crezi tu că e bine. Ceea ce e în regulă. Dar asta m-a făcut totuși să scriu puțin despre asta. Nu văd absolut nimic rău în a ne motiva cititul.
Mai multe persoane au răspuns că cititul ar trebui să fie de plăcere, nu trebuie să ne forțăm. Motivele pentru care citim pot fi foarte diferite. Dar m-aș folosi aici de un argument pe care cred că îl înțeleg foarte bine scriitorii (sau cel puțin unii dintre ei): cel mai mult pe lumea asta vrei să scrii, iar la asta procrastinezi cel mai mult. Așa se întâmplă.
Cu cititul e și mai complicat. Ești cititor, îți place să citești, cumperi cărți, dar uneori nu găsești timp, atenție și stare să citești. Uneori treci printr-un masiv și înfricoșător reading slump. Cu toate că îți place și vrei să citești. E greu să te motivezi. Fie pentru că ai o viață agitată sau pentru că ai nevoie de mai multe escapisme pe care nu le găsești atât de ușor în citit. Fiecare are motivele sale, dar sunt suficiente situații în care ai citi de și cu plăcere, dar efectiv nu poți și simți că niște mecanisme, niște sfaturi, niște aplicații — orice — ar putea să te ajute să readuci acest obicei sănătos în viața ta. Că-ți dorești, dar nu știi cum s-o faci.
Așa că problema, de multe ori, nu e că nu citești de plăcere sau că e o corvoadă. Dar că nu mai știi cum s-o faci. Uneori e greu să reconstruiești o legătură pe care ai pierdut-o. Poate că nu mai ai atât de multă răbdare. Statul în fața ecranelor dă senzația asta. Și cel mai bun exemplu la care mă pot gândi este că într-o carte despre ADHD pe care am citit-o recent se folosește terminologia VAST (Variable Attention Stimulus Trait) pentru a semnifica persoanele care manifestă trăsături de deficit de atenție, fără a avea tulburarea respectivă (despre asta vorbesc mai pe larg Hallowell și Ratey în cartea ADHD 2.0). Iar unul dintre motivele pentru care unele persoane au VAST este tocmai acest stil de viață (personală și profesională) agitată, lipsa atenției provocată de cultura rapidă a consumerismului, unde intră foarte bine și chestiile legate de jocuri video și rețelele de socializare, în special TikTok ș.a.m.d. Ce vreau să spun este că s-ar putea să trecem printr-o perioadă a existenței când ne e foarte greu să fim atenți și avem nevoie de puțin mai mult ajutor pentru a ne… organiza concentrarea. Și de ce e ăsta un lucru rău?
Nu mă pot gândi la alt motiv decât acela că oamenilor li se pare uneori că lucrurile bune, frumoase și plăcute vin… natural. Fără efort. Mă gândesc mult cât de bine mi-a făcut mie alergatul și introducerea mișcării cât mai constante. Faptul că fac cât de cât sport mi-a schimbat complet viața, mă simt mult mai bine în corpul meu și mă ajută extrem de multă la anxietate, confuzie, stări nervoase și așa mai departe. E natural să te miști, la o adică. Ar trebui să îți facă plăcere pentru că e o chestie sănătoasă și bună. Totuși, e tare greu să faci mișcare susținut, după cum s-a văzut, chiar dacă vrei, chiar dacă te simți trăƶnet după. A trebuit să depun eforturi serioase să introduc această constanță în viața mea. Deși ar trebui să fie naturală și plăcută.
Folosesc această analogie întortocheată pentru a transmite un mesaj evident: doar pentru că ceva e plăcut/util/frumos/sănătos, nu înseamnă că se face fără efort. Doar pentru că faci ceva fără efort, asta nu oferă actului în sine valoare. Doar pentru că tu citești de plăcere și fără efort nu te face moral superior față de o persoană care citește cu mai mult efort și o organizare în spate. Ce te face este diferit de cealaltă persoană, ceea ce e ok. Dar niciunul dintre cele două tipuri de persoane nu e mai bună decât cealaltă. Poate că ești mai bun la organizare sau la motivare, poate că voința ta e mai puternică decât a celuilalt tip de persoană și asta poate să facă diferența din punct de vedere profesional și ca skill-uri de viață, de ce nu, dar tot n-are legătură cu capacitatea sau valoarea ta/voastră de cititori.
Am învățat să renunț la cărți care nu-mi plac
Eu citesc cu plăcere și îmi place să citesc în fiecare zi. Am învățat să renunț la cărți care nu-mi plac. Dacă mă interesează un subiect, citesc cu plăcere chiar și cărți seci. Uneori mi se întâmplă să citesc cărți neinteresante și care nu-mi plac și o fac pentru că am un scop anume: să învăț ceva, să scriu ceva despre chestia respectivă, să mă informez sau eu știu ce alt motiv (de exemplu, un examen, deși n-am mai dat unul de mult). În orice caz, sunt multe motive pentru care ai citi. Cu toate că citesc fără probleme în fiecare zi pentru că sunt într-un moment al vieții mele în care timpul, spațiul și starea mi-o permit, nu pot să fiu de acord cu cei care îi iau în râs pe oamenii care încearcă să se organizeze.
Am fost și eu așa. Am luat în râs de multe ori încercarea altora de a se organiza. Nu am fost întotdeauna așa înțelegătoare și empatică. În parte, pentru că eram foarte tânără atunci și nu știam mare lucru. Dar și pentru că aveam o energie unidirecțională și vedeam lucrurile în alb negru. Bun și rău. Capabil și incapabil. Ceea ce poate fi toxic și dăunător, mai ales pentru sine. Dar asta e altă discuție. Am refuzat să mă organizez din cauza asta ani de zile. Din cauza asta și pentru că mi-era foarte greu s-o fac. E mai ușor să fac lucrurile care-mi vin natural. Evident. Ca oricine. Și îmi ziceam că trebuie să existe vreo valoare performativă în toată chestia asta — YOLO. Un act e irepetabil. Viața ta e o artă. Trăiește-o ca atare. De asta nici nu editam texte. Cum să le stric? Sigur au o valoare absolută dacă așa au ieșit la prima mână. Li se ia luciul! E o prostie firească unei anumite vârste, probabil. Nu știu ce să zic.
Pe lista mea e în fiecare zi: citește circa 30 min.
Ce pot spune este că astăzi uneori singurul lucru care mă motivează e un check list. Și uneori uit ce am de făcut dacă nu verific lista aia cu ce mi-am propus. Pe lista mea e în fiecare zi: citește circa 30 min. Mereu citesc mai mult de 30 de minute, dar nu știu nici cum să explic mai bine senzația de liniște pe care mi-o dă pătrățica aia cu cititul. Pentru că a fost o vreme în viața mea când nu am mai putut citi deloc ficțiune și asta cred că a provocat o rană de care uneori mi-e frică. Mi-e frică să nu-mi pierd brusc dragostea pentru ficțiune, așa cum părea că se întâmplase în anul ăla când am citit numai filosofie. Au mai existat, de asemenea, niște ani în care nu am putut citi decât foarte puțin, înainte ca fiica mea să se nască și după ce s-a născut. Dacă m-aș fi organizat mai bine, cu siguranță aș fi putut citi mai mult. Deși eram mult prea obosită să reușesc asemenea lucruri. Atunci când cineva cere un sfat pentru a se organiza cu cititul, simt ceva asemănător admirației. Pentru că mă bucur că face efortul ăla și pentru că știu că eu, în urmă cu 3-4 ani, să zicem, nu aș fi fost în stare să cer un sfat în direcția asta. Și mă bucur și pentru mine că îmi dau seama că e o chestie bună.
Și există moduri de a te organiza. Tare mult aș vrea ca persoanele care cer sfaturi de genul ăsta să nu se demoralizeze atunci când cineva răspunde pasiv-agresiv. Doar pentru că cineva se organizează mai greu cu cititul, asta nu înseamnă că nu citește de plăcere. Una nu se exclude pe alta. Dar trebuie să înțelegem, mai ales, și că cititul nu e pentru toată lumea doar plăcere. Cititul poate însemna uneori și altceva, mai puțin sau mai mult și trebuie să respectăm dorințele și motivele diferite ale altor persoane în ceea ce privește obiceiul cititului.
Uite niște moduri în care cred că îți poți organiza cititul
- O aplicație tip Goodreads. Acolo poți să îți notezi cărți, vezi numărul de pagini pe care l-ai citit și poți interacționa cu cititori interesați de aceleași genuri pe care le explorezi și tu. E motivant și din punct de vedere al organizării efective a cărților citite, dar și pe partea de activitate socială.
- Grupuri de lectură. Online sau fizice. Trebuie însă să ai grijă să nu pui la suflet anumite chestii răutăcioase. Asta se întâmplă de obicei pe internet. E bine să iei totul cu jumătate de măsură. Grupul meu preferat în momentul de față e Clubul cititorilor de cursă lungă pe Facebook pentru că în satul în care locuiesc eu nu sunt grupuri de lectură. Te pot ajuta și comunitățile de bookstagram și TikTok. Există o tendință de Fantasy, Urban fantasy, Dark Academia type of vibe și multă lume pare să citească doar smut și Young Adult. Dar, dacă sapi un pic, sunt sigură că poți găsi ceva potrivit pentru gusturile tale.
- Propune-ți un anumit număr de pagini pe zi/săptămână. Sau minute/ore de citit. Nu contează dacă atingi targetul sau nu, dar te ajută să știi ce ai de făcut și te poate motiva. Dacă și tu funcționezi așa, desigur. Uneori asta poate să-ți reamintească ceva ce ai uitat.
- Vorbește cu alții despre ce citești. Ține un jurnal despre asta; cu cât ești mai investit în lectură, cu atât îți e mai ușor să transformi asta într-o chestie care să revină cu mai mare ușurință în viața ta.
- Poți folosi o aplicație tip Forest pentru a te ține departe de telefonul tău și să te poți concentra pe munca ta. Aici munca fiind cititul, desigur.
- Alege cărți cât mai interesante pentru tine. Dacă încerci să te organizezi cu cititul și să-l reintroduci ca obicei în viața ta, să te motivezi să citești mai mult și mai bine, atunci cred că e imperios necesar să începi și continui o vreme cu cărți fix pe gustul tău. Abandonează acum ce nu-ți place, încearcă mai târziu, când te poți concentra mai mult. E foarte important să citești ce îți place în acest stadiu pentru că asta îți va antrena mintea și interesul și te va face să revii la citit în mod natural. Ceea ce poate îți dorești. Dacă scopul este să citești mai divers, o poți face, desigur, dar cred că asta o să vină iar și mai natural odată ce ești mai mulțumit de frecvența lecturilor tale. Ieșirea din zona de confort se face când ești deja în zona de confort. Ca să ai din ce să ieși.
- Abandonează ce nu-ți place. Învață să faci asta dacă abandonatul îți provoacă neliniște și anxietate. Poți să-ți propui, de exemplu, să citești un număr de pagini 30-40-150, limita variază în funcție de fiecare. De obicei, eu îmi dau seama din primele 10 pagini că ceva nu e pe gustul meu. Ce sare de 50 cu un pic de confuzie și indecizie mă face să continui și să descopăr dacă e totuși ceva acolo și, deci, nu mai e o pierdere de timp pentru mine. E esențial să renunți la ce nu te ajută sau nu îți face plăcere dacă încerci să revii la a citit mai mult și mai bine. O carte neinteresantă pentru tine poate să te îndepărteze de citit (adică de obiectivul tău). Și e păcat și pentru tine și pentru cartea aia.
- Urmărește influenceri de carte care au ceva în comun cu tine, care citesc lucruri similare și sunt empatici. O să găsești aici și inspirație, dar și înțelegere, și cred că te simți mai motivat când ai o comunitate, chiar dacă din umbră, poate ești lup singuratic și asta e OK. O să vezi că sunt mai mulți cititori așa. Dacă nu îți plac influencerii de carte, atunci poate faci vizite mai dese la biblioteca/librăria/anticariatul preferat și sunt sigură că librarul o să te ajute și cu recomandări, și cu empatie.
- Încearcă să vezi/asculți interviuri cu scriitori care-ți plac sau pe teme care sunt interesante pentru tine. O să te motiveze să descoperi mai multă literatură în direcția aceea și te simți mai conectat și la ce se întâmplă în literatură/ce se scrie, dar și la ce citești. Pentru că-ți dă senzația că literatura e o chestie vie, aproape palpabilă și că e ușor de atins și pentru tine.
- Rupe-ți cititul în bucăți. Găsește niște metode concrete care funcționează pentru tine. Citește, de exemplu, înainte de culcare. Sau când mănânci (știu, nu e prea sănătos, dar pentru mine funcționează uneori). Când ai impulsul să stai pe telefon degeaba, încearcă să citești un paragraf. Dacă ai o carte super interesantă la îndemână, va fi mai ușor să te motivezi. Folosește reminders pe telefon sau orice altceva funcționează pentru tine. Uneori te ajută chiar și să-ți pui un timer de, să zicem, 15 minute în care citești neîntrerupt. Îți dă o senzație de reușită instantă cu care noi funcționăm chiar bine în secolul ăsta. Micile recompense pot crea treptat obiceiuri de durată. Orice lucru mic funcționează pentru tine e demn de luat în calcul.
La final, un sfat: nu te uita prea mult în grădina altuia. Cât citești tu e suficient. Ce citești tu e bun, frumos și potrivit pentru tine. Opiniile cititorilor sunt diverse. Nu lăsa pe nimeni să desconsidere ce consideri tu bun. E bun pentru tine. Dacă nu ești critic literar, nu ai nevoie vreun soi de obiectivitate dură. Citește ce vrei să citești și crede ce vrei să crezi despre ce citești pentru că este dreptul și libertatea ta de cititor/cititoare.
